• Română
  • English
  • Deutsch
  • Magyar

74. CETATEA ARADULUI zona Subcetate

Cetatea este monumentul istoric de importanţă naţională al oraşului; planul ei, în formă stelată, cu şase bastioane se înscrie printre cetăţile de tip Vauban din faza târzie, ce încheie totodată şi evoluţia sistemelor stelare din Transilvania. Zidurile au fost construite din cărămidă şi au fost umplute cu pământ, iar grosimea lor este circa 3 metri iar, la acea vreme, au fost înconjurate de un şanţ umplut cu apă din Mureş. Unghiurile sub care sunt construite zidurile sunt astfel calculate încât proiectilele de artilerie să poată fi deviate prin ricoşeu.

Maria Terezia a Austriei (1717- 1780) a dispus construirea Cetăţii Aradului, a cărei ridicare a început la 1762, după planurile generalului arhitect austriac Filip Ferdinand Harsch.

În interior au fost ridicate trei corpuri principale de clădiri, care cuprindeau comandamentul, garda cetăţii şi mănăstirea spital, care includea şi biserica în stil baroc. Cetatea nu a avut de înfruntat decât un singur asediu, în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, timp de nouă luni. În schimb a fost folosită ca închisoare militară, fiind internaţi numeroşi revoluţionari, inclusiv cei 13 generali executaţi de autorităţile militare austriece, în apropierea cetăţii, în 1849. În timpul detenţiei au murit de tifos şi rele tratamente 4317 de internaţi. Fără îndoială, cel mai celebru prizonier a fost Gavrilo Princip, în urma asasinatului din 1914, la Sarajevo. În timpul Revoluţiei din 1989, pe 21 decembrie militarii din cetate trec de partea revoluţionarilor, astfel Aradul devine oraş liber.